Recenzie „Din negura timpului” (Neamul Corbilor #3) de Lavinia Călina

Când vine vorba de Lavinia Călina e clar că eu sunt fană declarată. Încă de când am citit Zona Zero, m-am îndrăgostit iremediabil de imaginaţia acestei autoare. De altfel, toate cele trei serii semnate Lavinia Călina mi-au intrat la suflet şi şi-au alocat propriul sertar. Pe primul loc în inima mea este, bineînţeles, seria apocalipsei, respectiv Zona Zero, cu al său ulterior, Proiectul Zero. Apoi, pe loc secund este seria Ultimul avanpost, o distopie pe care nu poţi să nu o iubeşti. Locul trei este ocupat de seria Neamul Corbilor, o trilogie plină de magie ce s-a încheiat cu Din negura Timpului.

-Ce spui tu nu are logică. Şi cum rămâne cu mine? Nu pot să ţin sarcina asta, mai devreme sau mai târziu am să ajung din nou aici.

-Ba nu, mă asigură ea. Dacă nu ai observat, ţi-a moştenit deja puterile, deci e o fată. Ea te-a readus treptat la viaţă, nu eu. Datorită puterii tale de vindecare şi a ei, vei putea să o aduci pe lume.

-Şi dacă nu pot?

-Atunci promit să-ţi fac o înmormântare frumoasă.

Neamul Corbilor mi-a plăcut, însă nu suficient încât să detroneze celelalte serii semnate Lavinia Călina. Sau cel puţin, nu până să citesc Din negura timpului. Acest ultim volum al trilogiei este de-a dreptul superb şi magic. Confruntarea finală cu neamul Corbilor şi, cel mai important, cu Radu, aruncă bătălia celor cinci neamuri la un alt nivel de duritate şi obsesie pentru putere şi, mai ales, pentru supravieţuire.

În lume nu există bine sau rău, noi îl creăm prin fiecare gest al nostru. Doar de noi depinde dacă are să fie pace sau război, de noi depinde viitorul, noi ţesem ziua de mâine.

După moartea lui Nicol, apele se liniştesc. Cine nu s-a dat de partea Corbilor, stă la adăpost, aşteptând momentul când Radu va căpăta atâta putere încât să fie capabil a subjuga toate celelalte neamuri. Având-o pe Roxana, piesa finală a ritualului, îi mai lipseşte doar momentul potrivit pentru ca magia şi puterea să-i revină.

Poate că a avut dreptate Camelia, nu iubirea e sentimentul cel mai puternic, capabil să unească oamenii sau vrăjitorii, ci ura.

Închisă pe teritoriul lui Radu, la cheremul lui, cu goluri importante în memorie, Roxana se luptă pe de o parte cu reflecţia malefică din oglindă ce vrea să-i subjuge voinţa, pe de altă parte cu viziunile ce-i tulbură somnul şi despre care nu se poate hotărî dacă să-l informeze pe Radu sau nu. Totul i se limpezeşte însă când, după doi ani de captivitate, Camelia şi oamenii săi, o eliberează din capcana magică.

-Din noapte zi, din zi furtună. Din întuneric lumină şi din lumină doar minciună…

Acesta este momentul când toţi sunt de acord că au dat startul luptei fnale. Lipsa lui Nicol este înlocuită cu enigmaticul Marian şi a sa fiică, Ligia. De altfel, Marian este constanta din viziunile Roxanei din ultima vreme, de care se simte foarte apropiată, iar Ovidiu pare şi el apropiat de individ cu toate că nu l-a mai văzut înainte.

La final, am ştiut că de magie nu te poţi ascunde, că mai devreme sau mai târziu te găseşte şi că o să dai socoteală pentru modul în care ai folosit-o.

În mijlocul acestui mister suntem luaţi cu asalt însă de Camelia şi planurile sale. Ticluite cu mult înainte, aceasta pare cu zece paşi înaintea tuturor. Dar totuşi lipseşte Nicol din mijlocul luptei. Această lipsă o simţim şi mai mult în faţa apucăturilor lui Ştefan care, neavând şansa răzbunării, pare înverşunat să-şi înece amarul în alcool. Liviu priveşte cu ochi răi strălucirea din ochii iubitei sale faţă de dubiosul Marian, iar liniştea din tabăra corbilor pare suspectă.

Din negura timpului este senzaţională. Pagină cu pagină am aşteptat întoarcerea lui Nicol. Şi revenirea a fost aşa cum mă aşteptam: fulminantă. Dar, cum rămâne cu Ştefan?Ura lui contra acesteia ce repercusiuni va avea? Şi, cum va reacţiona Radu?

-Ştefan, se scuză Daniela, nu era secretul meu, cum puteam eu să-ţi spun că e fata ta?

-Stai! Ce? reacţionă imediat Liviu. Cum dracu e posibil? Cine e mama?

-Prezent! răspunse ironică Nicol, ridicând o mână în sus.

-Foarte amuzant, continuă Liviu la fel de ironic.

Lavinia Călina în acest ultim volum al trilogiei Neamul Corbilor ne pune în faţa unor sentimente confuze, trezite de Ovi. În mijlocul luptei, pare că toţi am uitat că la final, acest copil va trebui să renunţe la unul din părinţii săi. Pe cine va pierde oare: pe Nicol, mama ce i-a vrut binele, sau pe Radu, omul ce pare că a iubit puterea înaintea tuturor? Oricare ar fi deznodământul, unui copil îi va fi frânt sufletul.

Ce sfârşit fulminant ne-a pregătit Lavinia Călina, cum a reuşit Nicol să supravieţuiască, care este rolul lui Marian şi cum a reuşit Camelia să ţese planuri cu atât timp înainte? Surprize peste surprize şi un final grandios, demn de Neamul Corbilor. Aş întreba următorul volum pe când, dar se pare că tocmai ce mi-am luat rămas-bun de la trilogia Neamul Corbilor aşa că următoarea întrebare e:

Următoarea serie nouă, pe când Lavinia Călina? De continuarea de la Ultimul avanpost nu te întreb fiindcă ştiu că-l ai deja în vizor.

Dacă aţi citit cu sufletul la gură Copiii întunericului şi Blestemul zorilor şi vreţi să aflaţi ce minunăţii ne-a pregătit Lavinia Călina pentru finalul seriei Neamul Corbilor, vă invit să achiziţionaţi Din negura timpului de pe site-ul Editurii Herg Benet sau din librăriile partenere.

Enjoy!

 

Titlu: Din negura timpului

Autor: Lavinia Călina

Editura: Herg Berg

An publicare: 2017

Nr. pagini: 278