Beletristică · Citate · crime fiction · drama · Ficţiune · literatura contemporana · literatură română · Recenzii cărţi · thriller

Recenzie „Protocol 9” (Emma Moss #1) de Monica Ramirez

67909171_1078665565660231_6796499576544034816_o

Lumea nu e decât o junglă bolnavă.

Când se alătură cuvântul serie numelui Monica Ramirez rezultatul e unul singur: lectură bombă. Aşa cum am fost obişnuiţi, fiecare serie de cărţi ce poartă numele acestei autoare începe într-un mare stil. Practic, noi, cititorii ce am trăit deja seriile Alina Marinescu şi Gemini ştim deja să ne pregătim. Mai ceva ca în Tom & Jerry, ne aducem cutia cu scobitori lângă pat, ne luăm cutia de şerveţele în braţe, tragem draperiile alea groase de nu pătrunde lumina în cameră nici de ne fulgeră în încăpere, şi ne dăm la dispăruţi până terminăm, în cazul de faţă, cele 394 de pagini. Eu una, ştiu sigur că am fost tentată să fac acest lucru de la primele rânduri ale lecturii.

Oamenii reacţionează diferit. Uneori, aparenţa insensibilităţii nu e decât o mască. Durerea te face să te simţi vulnerabil, o mulţime de oameni preferă să pară insensibili mai degrabă decât slabi.

Seria Emma Moss începe dramatic. Practic, Monica Ramirez ne avertizează de la primele rânduri că în Protocol 9 nu umblăm cu mănuşi- doar dacă analizăm noul cadavru, pentru a nu contamina eventualele dovezi- şi nici nu ne jucăm de-a sentimentalismele. Pentru acest caz, ne echipăm cu spirit rece, sentimente închise şi scoatem la iveală tot profesionalismul şi experienţa înmagazinate. Restul e de prisos.

-Cred că suntem cumva conectaţi cu toţii la un nivel primar. Tot ce vedem, bune şi rele, toate sunt componente definitorii ale naturii umane. Şi depinde de fiecare în parte să interpreteze ce înseamnă asta.

În noua sa serie, Monica Ramirez face dovada că dispune de noi secţii imaginative şi că lesne se poate desprinde atât de spionaj cât şi de romantism. Dă dovadă de sânge rece, creativitate dusă la extrem şi de multă ingeniozitate. Deşi în primă instanţă, am putea spune că suntem deja obişnuiţi cu subiectele „criminal în serie” şi „cadavre ciopârţite”, Monica Ramirez ne demonstrează că mai poate adăuga şi ceva nou.

Moartea câştigă întotdeauna, dar s-a obişnuit deja cu asta.

Spre exemplu, în Protocol 9 avem doi profilieri cu probleme aproape asemănătoare. Pe de o parte, este Emma Moss, trimisă a FBI-ului ce arată din primele momente că are un trecut întunecat cu influenţe majore asupra prezentului său, pe de altă parte, îl avem pe Slack Galloway în aceeaşi branşă şi cu un trecut la fel de întunecat precum cel al colegei sale. Diferenţa constă în care se lasă cel mai afectat. Curios este că, un agent defect este trimis să supravegheze şi să asiste un alt agent defect. Oare o să se sfârşească bine?

Lumea e o junglă plină de bestii şi facem tot ce ne stă în putinţă pentru a-i proteja pe cei slabi, dar uneori… Uneori ne doboară un tsunami de rahat şi totul se duce de râpă în ciuda intenţiilor noastre lăudabile.

Misiunea ce îi uneşte ca şi echipă este descoperirea aşa numitului Măcelar ce activează în Forest Grove. Mai exact acesta răpeşte tinere, le ciopârţeşte şi mai apoi le abandonează în oarece zone publice. Cum deja e la a treia victimă, iar poliţia locală nu are niciun eventual vinovat, sunt chemate întăriri. Din nefericire, lucrurile se complică pentru Emma Moss încă din prima clipă când îi acordă unei presupuse victime, ce a scăpat din mâinile crudului criminal, mai multă atenţie şi, implicit, implicare emoţională.

-Ne dăm peste cap să-i prindem pe tipii ăştia, dar asta nu înseamnă că avem puterea să aducem morţii înapoi. Probabil o parte din noi ar vrea să creadă că am putea reuşi. Nu contează de câte ori trecem prin iadul unei investigaţii, o parte din noi speră mereu.

Cum era de aşteptat, odată implicate sentimentele, lucrurile degenerează stricând operaţiunea şi distorsionând profilul misiunii.

Toate cărţile din lume nu te ajută cu nimic dacă n-ai instinct şi fler, plus capacitatea de-a improviza pe moment. Şi astea nu se învaţă, te naşti ori nu cu ele. Tu le ai pe toate, chit că eşti abia la început.

În acelaşi timp, Monica Ramirez ne lasă să privim şi prin ochii criminalului. Mergem cu el la serviciu, fantezim alături de el şi ne lăsăm pradă apucăturilor maniacale. Pot afirma că, pe acest fir, dăm dovadă de o adevărată lipsă de sentimente. Practic, luăm noi înşine victima şi o măcelărim, satisfăcându-ne fanteziile morbide. Autoarea duce toată experienţa lecturii la extrem.

-Crezi că-ţi poţi ascunde adevăratele sentimente şi emoţii dacă ignori atitudinile negative îndreptate împotriva ta, dar adevărul e că eşti îngrozită să confrunţi frontal adevărul pentru că eşti convinsă că nu-i poţi supravieţui. Aşa că te-ai îmbrăcat în ideea de resemnare ca într-o armură şi nu realizezi că exact asta te va sufoca într-un final.

Protocol 9 este un crime fiction desăvârşit. Îţi oferă şi totuşi nu, toate informaţiile necesare. Pe de o parte, te lasă să descoperi trecutul unuia, pentru a ţi-l ascunde pe al celuilalt. În acelaşi timp, îţi mai oferă în dar trecutul altui personaj în jurul căruia să îţi pierzi curiozitatea. În timp ce te lasă să fantezezi cu criminalul, îţi taie şansa de a-l privi în ochi şi a-l pune sub acuzare. Cu toate acestea, îţi lasă răgazul şi îţi oferă informaţiile necesare de a medita la acţiunile acestuia.

Oamenii l-ar numi nebun dacă ar şti că discută cu un cap tăiat. Dar nu este. Ştie că totul nu e decât o fantezie. Adevărata nebunie e faptul că, după tot ceea ce-a trăit şi-a făcut, continuă să creadă că va găsi o soluţie ori o satisfacţie în ceva, în ciuda vidului din jur.

Monica Ramirez îţi oferă toate cărţile jocului pe de o parte, pentru a ţi le muşamaliza, pe cealaltă parte. Îţi răspunde la toate întrebările şi totuşi te lasă să găseşti singur răspunsurile. Îţi satisface curiozitate pentru a te trezi la fel de însetat. Protocol 9 este doar startul într-o ficţiune marca Monica Ramirez unde vei pierde şi dramul de inimă rămas după Alina Marinescu şi Gemini. Ne pregătim armura pentru a pierde şi mai intens.

Aşa funcţionează lumea, coincidenţe şi accidente care nu înseamnă nimic. Viaţa şi moartea se află mereu într-un echilibru precar pe marginea unei şanse aleatoare.

Protocol 9, primul volum din noua serie fulger semnată Monica Ramirez şi intitulată Emma Moss, este disponibil pe site-ul Editurii Tritonic şi în librăriile partenere.

Enjoy!

Titlu: Protocol 9

Seria: Emma Moss

Autor: Monica Ramirez

Editura: Tritonic

An publicare: 2019

Nr. pagini: 394

Reclame

3 gânduri despre „Recenzie „Protocol 9” (Emma Moss #1) de Monica Ramirez

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s