literatura contemporana · literatura universala · Recenzii cărţi · thriller

Recenzie „Dispariţia lui Daniel Tate” de Cristin Terrill

Ca să spui o minciună bună, o parte din tine trebuie să creadă că este adevărată.

Când a dispărut, în urmă cu şase ani, a fost un mister. Când s-a întors acasă, a fost un miracol. Doar că Daniel Tate nu este cu adevărat Daniel Tate. Familia însă îl primeşte cu braţele deschise şi îi acceptă, fără să clipească, toate minciunile. Deşi povestea lui e cusută cu aţă albă, mama şi fraţii îi oferă, ca din întâmplare, explicaţii, scuze, informaţii de care să se agaţe şi îl protejează atunci când psihologii, poliţiştii şi agenţii FBI îl încolţesc. De ce oare, se întreabă falsul Daniel? Ce secret teribil ascund membrii respectabilei familii Tate? Şi când a devenit el, maestrul minciunilor, cel păcălit?

Mai întâi eşti o ciudăţenie, apoi, o piesă de mobilier. Adolescenţii sunt prea egocentrici, ca să le pese de altcineva prea mult timp.

A ales să adopte identitatea lui Daniel Tate crezându-l un caz facil pentru un maestru mincinos ca el. Deşi credea, în adâncul lui, că ochii unei mame se va prinde de şarlatanie, a rămas profund surprins să descopere neîncredere şi totuşi acceptare. Dar, la urma urmei, cine nu şi-ar dori ca un membru drag al familiei să se întoarcă în mijlocul cuibului? Şi totuşi, păianjenul pare prins într-o pânză străină.

În filme, oamenii zic mereu că nu vor să fie compătimiţi atunci când li se întâmplă ceva rău, dar, ascultă la mine, e o prostie. Mila poate să fie un sentiment foarte plăcut. Seamănă mult cu grija şi chiar cu afecţiunea.

Falsul Daniel Tate îşi îmbracă minciuna precum o a doua piele. Îşi adaptează povestea în funcţie de situaţie şi aproape că trece drept real. Dar, deasupra familiei Tate pluteşte un nor de neîncredere, de frică palpabilă. Pare cum că unii membrii ai familiei îi cunosc minciuna dar păstrează aparenţa. De ce?, se întreabă Daniel Tate. Mama stă mereu închisă în bula ei de singurătate şi în paharul cu alcool, sora şi fratele mai mari par a se comporta mai puţin ca fraţii. De nu ar fi sora şi fratele mai mici, Daniel Tate ar presupune că ascunderea minciunii lui e un fel de piesă realizată la nivel mare.

– Nu mă judeca!

– Nu aş face-o niciodată.

– Bun, pentru că eu cred că a accepta ciudăţeniile cuiva este baza tuturor relaţiilor bune. Cred în iubirea necondiţionată, ştii?

Sentimentele de ataşament ce i se naşte în suflet, precum şi credinţa în şansa de a avea o viaţă adevărată, o iubită, familie şi căldură, îl fac pe Daniel Tate să fie tentat să spună adevărul. Dar până să se decidă, Nicholas îl descoperă şi îl ameninţă cu dezvăluirea. În acelaşi timp, micile secrete surprinse la colţuri, îi trezesc bănuieli lui Daniel aşa că începe o investigaţie pe cont propriu. În ce scop, totuşi? Poate că, pe de o parte, îşi doreşte să-l răzbune pe adevăratul Daniel Tate, pe de altă parte, poate că vrea să-şi răscumpere durerea ce o va provoca detvăluirea minciunii sale, poate că îşi caută izbăvirea.

Oamenii sunt mereu cei mai frumoşi când ştii că nu îi vei mai vedea niciodată.

În marea de descoperiri, vom realiza că minciuna lui Daniel este pistol cu apă prin comparaţie cu greşelile celorlalţi. Vom descoperi o mascaradă ce nu a distrus doar o viaţă ci viaţa întregii familii. O greşeală fatală a dus la crearea unei minciuni şi pasarea ei pe umerii altcuiva ca într-un cerc vicios al învinovăţirii.

…dacă am învăţat un lucru, este că oamenii nu se pricep să păstreze secrete şi că, în cele din urmă, totul iese la iveală. Poţi să afli toate informaţiile de care ai nevoie doar urmărind atent pe cineva, suficient de mult.

Cine a apăsat pe trăgaciul greşelii? Daniel, prin firea lui băgăcioasă, menită să „miroasă” şi să descopere greşeli? O fi fost de vină, pentru durerea tuturor, fraţii cu comportamentul lor imoral? O fi fost firea slabă şi delăsătoare a mamei de vină pentru degradarea familiei? O fi fost apariţia noului Daniel Tate vinovatul pentru zgândărirea unei răni? Cine este vinovat şi cine victimă?

…sub presiune, oamenii erau capabili de lucruri mai sinistre decât îşi imagina…

Dispariţia lui Daniel Tate este povestea omului ce poate fi capabil de orice pentru a nu-şi asuma greşelile, preferând să îşi îngroape secretul alături de cei băgăcioşi. Cristin Terrill are darul de a aduce la suprafaţă ideea unei proveşti destul de macabre despre capabilitatea firii umane în a se apăra pe sine. Şi mereu investigatorul sfârşeşte rău indiferent de câte vieţi ar părea că are.

Este amuzant cât de naivă poate fi o persoană când vrea să creadă minciunile care i se îndrugă.

Dispariţia lui Daniel Tate este o minciună într-o mare de minciuni, un maestru mincinos în competiţie cu alţi maeştri mincinoşi. O poveste despre cine minte mai bine decât cine, despre cine ţese o poveste mai bună. Povestea unei alte poveşti în care cineva îşi poate pierde viaţa. Cine va fi de această dată?

„Care este cel mai important lucru pentru mine?” cred că era adevărata întrebare. Să fiu liniştit şi fericit, dar înconjurat de minciuni? Sau să risc totul pentru şansa de a avea ceva mai bun şi mai pur?

Ce persoană voiam să fiu?

Pentru mine, Dispariţia lui Daniel Tate a fost un thriller ce m-a ţinut alertă, dornică să ajung cât mai repede la finalul poveştii. Am fost pe rând, curioasă, umită, surprinsă şi şocată. Am sperat la un alt final, am sperat la o pedeapsă, am sperat la o întorsătură de situaţie, mi-am dorit ca secretul familiei Tate să fie altul. Şi totuşi, povestea a fost exact aşa cum a trebuit să fie: dură şi neîndurătoare. Păcat că am aflat aproape nimic despre falsul Daniel Tate.

Aş fi vrut să vorbesc cu ei. Să le spun că îmi părea rău, să le spun adevărul, să îndrept totul.

Dar nu ai decât o viaţă ca să faci lucrurile astea, iar a mea se terminase.

Dispariţia lui Daniel Tate de Cristin Terrill este o carte pe care o recomand şi care poate fi achiziţionată de pe site-ul Editura Corint.

Enjoy!

Titlu: Dispariţia lui Daniel Tate

Titlu original: Here lies Daniel Tate

Autor: Cristin Terrill

Editura: Corint

Colecţia: Leda Edge

An de publicare: 2018

Nr. de pagini: 350

2 gânduri despre „Recenzie „Dispariţia lui Daniel Tate” de Cristin Terrill

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s