Beletristică · Citate · Ficţiune · literatura contemporana · literatură română · Recenzii cărţi

Recenzie „Cele patru oglinzi ale adevărului” de Ana-Maria Negrilă

V-ați întrebat vreodată unde anume pe parcursul vieții vi s-a alterat sufletul? În ce punct de cotitură v-ați adăugat la bagajul sufletesc sentimentele de ură, invidie, gelozie și cruzime? Unde anume, în creația dumnezeiască, s-a pierdut sensul și bunătatea? Cine a dat startul schimbării obiectivului inițial și cum s-a lăsat proiectul divin schimbat la 180 de grade, supus înșelăciunii și meschinăriei? Când anume, un material născut pur a început a fi remodelat și restructurat până în punctul în care să-și piardă busola bunătății?

Oamenii nu erau atenți la ce le spuneai, oamenii voiau să audă de pe buzele tale povestea ce li se potrivea.

Cele patru oglinzi ale adevărului ne introduc în mecanismul de corupere a inocenței și degradarea ființei umane de un diavol deghizat în om fiindcă la urma urmei ce este omul dacă nu o construcție jumătate înger – jumătate diavol ghidat de un liber arbitru precar ce mai face balanța să se încline când spre o latură, când spre alta. Ana-Maria Negrilă creionează povestea evoluției de la inocență la brutalitate, dându-ne ideea că oricât ar fi sufletul de pur, societatea umană reușește să îl corupă și să-i schimbe menirea.

-Greșelile le face omul!

-Hm, bine zis. Greșim, fără să vrem, dar greșim și vrând. Unii greșesc foarte rar, alții o fac tot timpul. Greșeala este omenească, dar perseverarea este de la Cel de Jos.

Prin intermediul poveștii Cele patru oglinzi ale adevărului facem cunoștință cu Ștefan, copil orfan salvat de un vânător, el își trăiește existența într-o manieră simplă, nealterat fiindu-i sufletul de răutatea societății umane. Specialul îi constă într-o necizelată artă a desenului, precum și în înțelegerea limbajului animalelor. Astfel mergem pe credința cum că omul se naște în comuniune și în strânsă legătură cu regnul animal. Dar undeva, pe parcursul evoluției, ne îndepărtăm de această legătură uitând cunoașterea existențială și concentrându-ne pe cunoștințele sociale. Ștefan este ghidul nostru pe drumul evoluției prin intermediul căruia descoperim și că puritatea este legătura divină, o puritate ce odată pierdută ne îndepărtează de la divin spre ordinara umanitate.

Vei vedea că în viață nimic nu este sigur, lucrurile merg atât spre bine, cât și spre rău, așa că trebuie să înveți să recunoști această curgere firească a lumii.

Puținii ani petrecuți în casa vânătorului și în mijlocul naturii îl păstrează pe Ștefan pe linia perfecțiunii divine, cu inocența nealterată și cu sufletul pur. Odată cu plecarea în neființă a vânătorului, Ștefan se vede a fi nevoit a apuca drumurile mănăstirești spre a-și cizela atât talentul de desenator cât și a-și adăuga la bagajul evoluției, învățăturile omenești. La mănăstirea Negrea însă nu-și descoperă locul. Fiind prins între natură și îngrădirea societății umane, firea nestatornică a lui Ștefan îl distrage de la lecțiile mănăstirești, supunându-l adesea mustrării preoțești. Nu este surprinzător faptul că, câțiva ani mai târziu, părăsește mănăstirea și pornește pe o altă cale. Însă, deși are șansa de a găsi în drumul său oameni buni (copil fiind, bunul vânător ce-l ia sub ocrotirea sa, apoi Bogdan, pictorul ce acceptă să-l ia sub aripa sa și să-l învețe tainele pictoricești, ba chiar și Borș ce încearcă să-l atenționeze în privința prietenului său, ba chiar pune o vorbă pentru el la doctorul Ruggiero), naivitatea sa pare a fi un magnet spre sufletele corupte. Cine va fi omul sau oamenii care-i vor altera puritatea sufletului, vă las pe voi să descoperiți.

Nu are rost să privești în urmă, ci înainte. De-a lungul vieții, pierdem atât de multe lucruri încât, dacă le-am jeli pe toate, am muri de sute de ori. Asta e menirea omului, să sufere și să meargă mai departe.

Ștefan este tipologia omului ce vede numai bine și chiar de simte că ceva nu-i cum trebuie întoarce privirea și privește totul prin naivitatea sa. Refuză să vadă răul din calea sa și refuză să creadă că dacă el nu face rău atunci nimeni nu face. Are o naivitatea aproape bolnavă ce te face să-l prinzi de umeri și să-l scuturi până la trezirea perfidiei umane. Ajungem însă într-un punct în care până și noi începem să credem că puritatea lui poate nu va fi alterată asta până suntem prinși în sclavismul societății și a banilor.

Oricine poate râde de un sclav, așa a fost și așa va fi. Cea mai mare comoară a omului sărac, dar și cea pe care o poate pierde cel mai ușor, este libertatea lui. Există vorbitori în numele celor bogați, a celor învățați, a celor puternici, dar în numele săracilor nu vorbește nimeni.

Cele patru oglinzi ale adevărului ne plimbă prin evoluția omenească, de la puritate până la degradare. Avem șansa de a vizualiza viața cu sufletul intact, a unui nou născut. Putem însă trăi așa? Dar dacă îi mai adăugăm ceva din societate și-l punem să trăiască printre cei ce-au evoluat pe următoarea treaptă? Treaptă cu treaptă, oglindă cu oglindă, observăm evoluția omului de la divin la uman, fiind obligați să cugetăm și să ne întrebăm dacă, undeva, pe parcursul drumului am putea să mai păstrăm ceva din puritate și totuși să trăim în societate. Un roman căruia exact atunci când simți că i-ai prins subînțelesurile te pierzi și mai tare în misterele poveștii.

Ana-Maria Negrilă mi-a oferit un roman nou cu iz de vechi, un clasic modern cu influențe istorice unde alchimia, religia și medicina se întrepătrund și schimbă destine. Cele patru oglinzi ale adevărului se schimbă radical de la o pagină la alta nedându-ți șansa de a te sustrage narațiunii. Cel puțin așa am văzut eu povestea în oglinda mea. Tu cum vei vedea această lectură în oglinda ta, mă întreb?

De ești curios, Cele patru oglinzi ale adevărului de Ana-Maria Negrilă este disponibilă pe site-ul editurii Hyperliteratura.

Titlu: Cele patru oglinzi ale adevărului

Autor: Ana-Maria Negrilă

Editura: Hyperliteratura

Număr de pagini: 452

An de publicare: 2021

2 gânduri despre „Recenzie „Cele patru oglinzi ale adevărului” de Ana-Maria Negrilă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s