Autor „sub sechestru”: Elena Ştefan

„-Ceea ce contează (…) nu sunt doar ideile pe care le ai, ci ceea ce faci cu ele.” spune Ellis Weiner în povestea Gemenii Templeton au o idee.

Cazul de trafic de literatură se extinde. De această dată, un dealer ce încearcă să capteze imaginaţia copiilor şi să-i îndrepte spre tărâmul lecturii şi a imaginaţiei încă de la cele mai fragede vârste a fost prins. Aruncându-i-se dovezile în faţă, Elena Ştefan încearcă să se disculpe. Deşi ştim că e vinovată, ne prefacem că-i acordăm prezumţia de nevinovăţie până la proba contrarie. Să ascultăm ce are de zis:

 

1. „Nu uita niciodată:

…ai fost aleasă să fii un creator din Creator!” Poveştile micuţei RA

Ce creator din Creator este Elena Ştefan, omul şi autorul?

,,Un creator din Creator, de viață dătător”, mi-a pătruns, șoptit, în gânduri, când priveam o fotografie de-a mea din timpul sarcinii. Am folosit apoi gândul și în scrierile mele.

 

2. „Imaginaţia mea a eliberat mai multe finaluri, însă niciunul care să-mi placă, iar când parcă reuşeam să ating perfecţiunea, picioarele mele au atins tărâmul vieţii mele…” Aşa am fost eu

Pe ce tărâm al vieţii tale te-au purtat propriile picioare. Spre ce oameni ai sufletului, spre ce cărţi ale spiritului?

Cu întrebarea asta, îmi răscolești toată viața. O să mă rezum la momentul actual. Mă aflu pe un tărâm pe care mi l-am dorit mereu: tărâmul maternității. În paralel, ating și alte tărâmuri, demult visate, iar pe altele, abia acum încep să le creionez.

Pentru mine sunt multe cărți îngrămădite în suflet, dar acum, îmi sclipesc, dintr-o imensă bibliotecă a amintirilor, ,,Maitreyi” a lui Eliade, cât și replica scrisă de Maitreyi Devi, ,,Dragostea nu moare”. Au fost cărți pe care le-am citit în adolescență, când sufletul răspunde altfel, rezonează intens poveștilor de iubire.

 

3. „Minunat ai fost, timpule!

Pe măsură ce-am crescut, ai devenit tot mai hain. Parcă nici nu ți-a păsat că ne-am născut împreună și că am petrecut atâtea momente magice.” Aşa am fost eu

Care sunt primele 3 momente magice care-ţi trec prin minte, gândindu-te la trecut?

Un moment magic însumează nopțile în care dormeam cu mama. Nimic nu era mai liniștitor ca brațele ei și sărutul pe frunte, vocea și poveștile de noapte bună.

Al doilea moment magic se desfășura la Letea, în fața casei bunicilor, pe cele trei trepte aflate sub o boltă de viță de vie, iar eu mă desfătam în acest cadru, ținând pe genunghi un caiet, găsit pe la bunica, și un ciot de creion. Aveam vreo patru ani; auzisem de la mama poeziile lui Mihai Eminescu, și-mi mai spusese că e cel mai mare poet. Nu știam să scriu atunci, doar mă prefăceam și-mi imaginam că sunt Eminescu, că scriu poezii ca ale lui… mă mai uitam în zare, după o muză, mai ascultam natura, priveam florile, grădina, încercând să găsesc inspirație, apoi mai mâzgăleam ceva pe caietul cu file galbene. 🙂

Al treilea moment magic a fost când am văzut-o prima dată pe fetița mea și am trăit sentimentul că am mai cunoscut-o undeva, că o știu din alte existențe, ba m-am găsit spunându-mi: ,,deci, tu erai!”, ca atunci când îți revezi un prieten de demult.

 

4. „Mereu avea bunica un șorț cu buzunare mari din care scotea câte o bomboană. Perjele erau cele mai râvnite. Erau perele puse în tavă și lăsate la soare. Le așeza pe acoperișul șopronului, promițându-ne că vom primi când vor fi gata. Nu mai apucau. Puneam scara și tot ajungeam la ele. După ce savuram câteva, le răsfiram pe cele rămase, să nu se prindă bunica… și tot așa… până când nu mai aveam ce răsfira.” Aşa am fost eu

Care este cea mai frumoasă amintire a ta cu proprii bunici?

Sunt atât de multe amintiri cu bunicii. Acestea sunt ca niște perle pe un șirag infinit. Într-o idee, ei înșiși, toți cei patru bunici, au fost oameni minunați, care au contribuit la formarea mea ca om, care au lăsat o amprentă puternică în memoria sufletului. Imaginea lor reprezintă cea mai frumoasă amintire a copilăriei.

 

5. „Indiferent de ce-ţi va spune lumea, indiferent de cum te va face să te simţi, întoarce-te în tine!

Acolo ai să reuşeşti să te culcuşeşti în braţele tale şi să-ţi găseşti liniştea de care ai nevoie.

Scoate-te singură de sub umbra durerilor, a frustrărilor şi oboselii.

Nimeni în locul tău n-o va face.” Poveştile micuţei RA

Din ce sentimente sunt alcătuite braţele tale, umbra ta, fiinţa ta întreagă?

Înainte să-mi dea mama zile, mă plimbam cu Dumnezeu. M-a întrebat ce vreau să iau cu mine pe Pământ. M-am grăbit să spun că vreau omenie, pentru că merg printre oameni. Atunci mi-a zis să iau câtă doresc, că o are aproape pe toată. Am zâmbit încrezătoare. Totuși, câțiva oameni au luat din această omenie.

Când mai aveam momente de rătăcire și ceream, în rugăciunea mea niscaiva nepăsare cu multă sare, am primit un răspuns: ,, Întoarcete-te în tine”, răspuns pe care și acum încerc să-l traduc. Oricum ar fi, brațele mele, întreaga mea existență are și va avea mereu iubire infinită pentru fetița mea. Pulsez pentru ea.

 

6. „-Mami, fă-mi cuibuşor! spuse Roberta în timp ce escalada patul.

Cuibuşorul se forma din braţele protectoare ale mamei, unde fetiţa se culcuşea într-o infinită linişte, păzită de Îngeraşi.” Poveştile micuţei RA

Îţi alegi un culcuş în alt timp, în alte vremuri. Unde mergi şi cine sunt îngerii ce-i ai alături?

După modul în care e formulată întrebarea, mă duc cu gândul la acel ,,culcuș final” în care îmi doresc să fiu împăcată, să știu că am echilibrat balanța, că nu sunt nevoită să mă mai întorc într-o altă existență pentru a achita vreo notă de plată și dacă aș mai avea privilegiul să fiu însoțită de un Înger, i-aș cere să mă lase doar o stea pe cer… și n-aș mai căuta drumul spre oameni, spre Pământ.

 

7. „Sunt parte din natură, iar natura e parte din mine.” Aşa am fost eu

Ce element al naturii ai fi, dacă nu ai avea învelişul unei fiinţe umane, şi de ce?

Mi-ar fi plăcut să fiu doar o aripă caldă de vânt, care, în trecerea ei, ar mângâia…

 

8. „-Bate clopotul, auzi?

-Bate, i-am răspuns…” Aşa am fost eu

Bate clopotul, auzi? Bate în ritmul unei melodii preferate. Care e aceea?

Am multe melodii preferate! Foarte multe! Nu aș putea să trăiesc fără muzică. Consider cântăreții niște îngeri. Un loc special îl ocupă Freddie Mercury. Mi-amintesc că eram cu mama, era cam prin 1993 și învățam o poezie pentru școală. Dintr-o dată, ochii mi s-au lipit de tv. Eram absorbită de ,, I want to break free”. Tot atunci, am simțit un gol imens, când am aflat că murise de ceva timp.

 

9. „-Vreau să evadez de aici. Vreau să ajung acolo unde mi-e locul, acolo unde trebuia să mă nasc. Am să plec într-o zi, mamă (…)” Poveştile micuţei RA

Dacă locul tău nu ar fi aici, şi ai avea posibilitatea, unde ai pleca şi cu cine?

Simt că m-am născut unde trebuia și nu-mi rămâne decât să mulțumesc părinților și bunicilor. Mai departe, răspunsul pentru această întrebare, pare să fie similar cu cel de la întrebarea 6.

 

10. „Copiii au înţeles că a venit timpul să-l lase pe omul de zăpadă să se transforme în apă, să se strecoare în pământ ca să ajute ghioceii, brebeneii şi toporaşii să vestească primăvara.” Poveştile micuţei RA

Ce chip de floare te vede purtând micuţa ta RA?

Chiar eram curioasă și am întrebat-o:

– Mami, cu ce floare mă asemeni?

– Cu floarea-soarelui.

– De ce?

– Pentru că ești frumoasă și sclipitoare.

Ce pot să zic? Am un copil minunat!

 

11. „-Vor fi multe în viaţă pe care n-ai să le înţelegi.

-Şi?

-Şi, de multe ori, vei căuta răspunsul acolo unde nu e.

-Dar unde vor fi?

-În inima ta.” Aşa am fost eu

Care a fost momentul când inima ta te-a ghidat spre a-ţi aşeza imaginaţia pe hârtie şi a-i da voie să zboare în lume?

Cred că încă din copilărie primim semne cu privire la menirea noastră. În cazul meu, cred că totul a început să se scrie odată cu acele mâzgălituri în caietul vechi, cu o bucată de creion, pe cele trei trepte ale casei copilăriei. Apoi, mama avea o statuie a lui Eminescu pe care o admiram mereu și stătea la loc de cinste, avea o bibliotecă imensă și o vedeam mereu citind. Cred în aceste simboluri care mi-au însoțit copilăria. Cred că trebuie doar să fim atenți la semne și la cei care ne călăuzesc pașii. Din mâna lor luăm viitorul nostru.

 

12. „Se făcea odată că era un tărâm veşnic tânăr, fermecat. Era tărâmul copiilor, pui-de-om, fiinţe cu suflet curat şi lumină caldă în inima lor, care radia în sclipiri magice prin ochişori curioşi.

Acest tărâm fermecat se numeşte Copilăria şi există acolo unde există un pui de om…” Poveştile micuţei RA

Se făcea odată că era un tărâm veşnic inventiv, plin de poveşti minunate. Era şi tărâmul Elenei, fiinţă cu imaginaţie şi spirit creator. Acest tărâm minunat se numeşte literatură. Cum a găsit Elena Ştefan acest ţinut şi ce impresie şi-a făcut, mai apoi, autorul despre el?

,,Așa am fost eu” este cartea care mi-a deschis drumul spre această lume; aduce la un loc câteva decupaje din harta memoriei, câteva momente care au avut însemnătate pentru mine. Este o radiografie a sufletului. Pur și simplu am simțit că trebuie să reflect, printr-un joc de cuvinte, unele trăiri, și nu într-o manieră amplă.

Pe tărâmul poveștilor pentru copii, am pătruns iar datorită micuței Ra. După ce am lansat cartea de proză scurtă, și-a dorit și ea o carte. Așa a apărut cartea ,,Poveștile micuței Ra”, apoi ,,Noaptea basmelor”. În acest tărâm al poveștilor pentru copii, am încercat să aduc în prim-plan fapte bune, personaje pozitive, povești cu tâlc și informații necesare, pentru că micuța meamanifesta interes, prin întrebările ei, pentru anumite noțiuni. Poveștile sunt un răspuns pentru curiozitățile ei și o descriere explicativă pentru anumite lumi depre care mă întrebam.

Din fericire, trăim niște vremuri în care avem acces facil la lectură, putem lua legătura cu autorii, operele sunt tot mai diversificate. Îți poți alege cu ușurință un gen, un autor. Se scrie pentru toată lumea, pentru toate gusturile. Evit să emit o părere concretă și definitivă cu privire la literatură contemporană, pentru că părerea e încă în formare. Mereu apare ceva nou care să-ți dea crezurile peste cap.

 

***”Copilăria… perla care se adânceşte, cu vremea, tot mai mult în suflet.” Poveştile micuţei RA

Lectura… perla care se adânceşte, cu vremea, tot mai mult în suflet şi în imaginaţie, barca ce te poartă spre lumi nenumărate şi minunate. Lectură pentru Suflet încearcă să fie o punte. Ai un sfat/îndemn/opinie pentru omul din umbra acestuia?

Abia aștept să-ți citesc cartea. Spor!

 

Elena Ştefan a debutat la editura Coresi cu volumul de proză scurtă Aşa am fost eu. A urmat apoi volumele pentru copii Poveştile micuţei RA şi Noaptea basmelor. Aceste poveşti minunate pot fi comandate de pe site-ul editurii Coresi dar şi din librăriile partenere precum elefant.ro şi libris.ro.