În partea a doua din duologia Cutia cu suveniruri, Issabela Cotelin schimbă registrul literar introducându-ne într-o poveste cu și despre fantome ce vin să ne lămurească în legătură cu dispariția bruscă din prima parte. Dacă în prima parte descopeream poveștile din spatele personajelor noastre solitare acum, trecute în neființă, le descoperim motivele din spatele disparițiilor bruște și ne bucurăm totodată de coaliția și înțelegerea pe care nu au avut-o în viață.
Așa suntem și noi, câteodată ne stricăm și devenim irecuperabili. La piesele alea defecte nu renunță nimeni, dar de un om stricat oare câți și cât de ușor s-ar descotorosi…?
Tind să cred că, într-un fel, Issabela Cotelin trage un semnal de alarmă asupra felului în care omul tinde să se retragă în singurătate, izolându-se de lume și negândindu-se că va avea la dispoziție o eternitate pentru a fi singur. De asemenea, întotdeauna tindem să credem că povestea noastră este mai dureroasă și mai groaznică decât a celor din jur și ne lăsăm acaparați de un trecut ce ne macină, ne izolează și ne întrerupe viața cu mult înainte de a o apuca a o trăi, începând astfel să murim sufletește cu mult înainte de a o face fizic. Și doar când trecem în neființă reușim să ne acceptăm defectele și să ne confesăm greșelile. De asemenea, și tentația omului muribund de a se interesa de cei pe care odată i-a iubit doar când se află la un pas spre eternitate.
Pereții vorbesc. Oamenii au vanitatea să își umple pereții cu tablouri, poze, colaje cu ei în diverse momente, acelea care le-au marcat viața — pe-a lor sau pe-a altora. Pe pereți se poate citi întotdeauna măcar o parte din povestea posesorului acestora. Pereții spun mai multe decât actele. Un membru renegat al familiei va rămâne în acte, dar de pe perete va fi dat jos. O reușită a cuiva, materializată într-o hârtie numită de oameni diplomă, certificat, premiu, va fi și ea atârnată de perete, deși ar putea fi o hârtie onorifică și, astfel, nu se va regăsi nici ea în acte.
Revenind la povestea noastră, în partea a doua din Cutia cu suveniruri descoperim în locul blocului cu patru etaje, vila unui american cu rădăcini românește, doctor psihiatru ce a luat-o sub aripa sa pe Jo, actual amnezică și aflată sub acuzația uciderii vecinilor săi de bloc după ce s-a descoperit o cutie ce conținea toate „amuletele” locatarilor morți. Rând pe rând apar și fantomelor celor dispăruți făcându-ne lumină în poveste. Și, ca niciodată, toți cad de acord că Jo trebuie salvată. Cum? Asta rămâne de văzut.
Oamenii investesc în obiecte și le încarcă emoțional nejustificat cu tot felul de calități improprii și de scurtă durată, crezând că obiectele respective le-ar putea fi pavăză. Iată că nu-s.
Cutia cu suveniruri. Partea a doua ne poartă într-o lectură fantomatică uneori hilară, alteori dramatică, unde descoperim că personajele au trecut în neființă exact așa cum au dispărut și din a-și trăi viața — brusc, neașteptat, prostesc și pe nesimțite. Mâncați de un trecut ce nu mai putea fi schimbat, moartea a venit și le-a răpit și suflarea pentru a nu mai duce o viață searbădă și fără ca măcar să li se ducă lipsa.
Fantomele rezolvă lucruri. Rezolvă ce rămăsese nerezolvat și plătesc ce-au luat de la viață neplătit.
Issabela Cotelin ne poartă într-o poveste unde sperăm ca măcar în neființă să putem a ne repara viața și greșelile și a mai putea salva ceva sau pe cineva. Dacă și cât mai putem salva sau repara asta rămâne de văzut. Între timp, Cutia cu suveniruri poate fi achiziționată de pe site-ul Editurii UP.
Titlu: Cutia cu suveniruri. Partea a doua
Autor: Issabela Cotelin
Editura: UP
Număr de pagini: 162
An de publicare: 2021
Lectură pentru Suflet 