Cutia cu suveniruri. Partea întâi a fost ca o oază de fericire după câteva lecturi contemporane românești slăbuțe calitativ. Pe Issabela Cotelin am asemuit-o, după această primă lectură, cu autoarea Rodica Ojog-Brașoveanu și nu fiindcă ar scrie același gen literar ci pentru că surprinde același stil românesc al oamenilor de a fi. Nemaipunând la socoteală și cursivitatea calitativă a scrierii.
–Nea Virgil, mata ești? La dumneata e curent?
–Nu, dar, dacă deschid toate geamurile, vine curentul, răspunse acesta, mucalit, cu veșnicul lui zâmbet neterminat străbătând parcă întunericul.
Valeriu se duse nedumerit la geamul din cameră,îl deschise larg și schimbul de aer proaspăt cu fereastra din bucătărie îl trăsni în frunte.
–Prost ce sunt, al dracu’ moșneag și-a bătut joc de mine.
Issabela Cotelin creionează lumea celor singuri, indiferent de statut și vârstă, adunându-i pe toți într-un bloc cu patru etaje din București. Aici descoperim trecuturi ce i-a mânat pe fiecare dintre personaje la o viață de solitudine. Fie că au ales cariera în detrimentul vieții de familie, fie că li s-au netezit drumurile în carieră de statul financiar al familiei, fie că au fugit din calea războiului pentru un loc mai liniștit, fie că au scăpat de orfelinat în sânul unei familii, fie că au ales iubirea sau fie că s-au lăsat mânați de gelozie, Cutia cu suveniruri este locul celor singuri dintr-un motiv sau altul.
O națiune, dacă are ce pune pe masă, nu schimbă ceea ce merge cât de cât. Până nu e îngenuncheată de neajunsuri practice, nu își va clinti teoriile. Iar pentru principii și idei, după cum o dovedește istoria neîncetat, luptă întotdeauna numai nebunii, pe care lumea de rând nu obișnuiește să-i ia în seamă. Partidele, istorice sau nu și ele, nu au nicio șansă în fața structurii rămase din partidul-mamă, cel comunist în cazul nostru, pentru că denumirile însele, dar mai ales schimbarea în sine, îi sperie pe alegători, iar unilateralitatea și opțiunea masiv singulară au intrat în mentalitatea noastră prea mult ca să poată ieși peste noapte cu principii și idei ale unor presupuși nebuni.
Romanul de față vine să ne arate că singurătatea nu ocolește pe nimeni, indiferent de statut, vârstă și trecut. Mai devreme sau mai târziu va trebui să înveți să trăiești cu tine însuți și în compania propriei conștiințe. Dar, în afara acestei singurătăți, ce ar putea avea în comun un colier cu biluțe de onix, un ceas filigranat, o folie cu pastile roz, o etichetă de whiskey, o insignă de cercetaș, o floare presată plastifiată, un cleștișor roșu de păr, un ac obișnuit de siguranță și un ghiul de aur? Alungarea insomniei. Dar, nefiind asupra deținătorilor săi, dispăruți precum o ceață? Pe Jo… Cine este Jo și cum se leagă ea de restul personajelor din Cutia cu suveniruri. Partea întâi, vă las să descoperiți pe cont propriu.
Issabela Cotelin ne prinde în vraja unui trai liniștit, într-un bloc din București, ca în timp ce cădem într-o vagă moțăială să ne răpească personajele, rând pe rând, într-un mister greu de dedus cunoscând viața solitară a personajelor și făcându-ne să ne întrebăm: ne va căuta cineva dacă dispărem subit, peste noapte? Reprezentăm suficient de mult pentru cineva care, în loc să răsufle ușurat că nu ne mai vede, va porni în căutarea noastră? Ăsta da semnal de atenționare!
Cutia cu suveniruri. Partea întâi de Issabela Cotelin este romanul în lectura căruia nu vă veți plictisi garantat și din pricina căruia vei începe să analizezi oamenii din jurul tău întrebându-te ce i-au mânat pe ei să ajungă unde sunt și ce trecut or fi având în spate.
Dacă v-am trezit curiozitatea, atunci puteți achiziționa acest roman de pe site-ul Editurii UP.
Titlu: Cutia cu suveniruri. Partea întâi
Autor: Issabela Cotelin
Editura: UP
An de publicare: 2021
Număr de pagini: 154
Lectură pentru Suflet 