Metropolis este o distopie apocaliptică ce te ține conectat la evenimente chiar și după ce ai terminat volumul de citit. Am așteptat partea a doua încă de când am finalizat Metropolis. Partea întâi și acum abia aștept partea a treia. Monica Ramirez are un stil al ei de a-ți zgândări curiozitatea peste limite pentru a te lăsa apoi în așteptare într-un mod foarte normal. Ca și cum nici nu intenționa să te lase fără răspunsuri la întrebările tale, doar s-a întâmplat așa.
Ai grijă ce-ți dorești. Dorințele se puteau transforma în realități neiertătoare într-o fracțiune de secundă. Aveau capacitatea de a-ți distruge inima într-o clipă și nu le mai puteai anula niciodată. Se încolăceau întâi pe gânduri și se concretizau în cuvinte, realitatea lor întorcându-se apoi să te bântuie.
În Metropolis. Partea a doua ne este dat să înțelegem că firea umană nu se va schimba niciodată, nici măcar la sfârșitul lumii. Întotdeauna vor fi clase sociale, întodeauna vor fi oportuniștii gata să ucidă pe oricine pentru bunăstarea personală, întotdeauna vor fi instigatori și întotdeauna vor fi sacrificați cei ce au încercat să lupte pentru binele colectiv. Și peste tot va plana întotdeauna speranța deșartă în ciuda evidențelor.
Speranța putea fi o binecuvântare și în același timp un blestem. Uneori era totul, ajutând-o să meargă mai departe chiar și în momentele în care nu mai găsea sprijin. Însă speranța putea fi teribilă, ispitind-o să-și dorească și să spere la ceva ce probabil n-avea să se întâmple niciodată. Un fel de zid de sticlă între locul în care se afla și cel în care și-ar fi dorit să fie, o capcană a propriei minți în care era captivă ca un pește într-un acvariu.
Monica Ramirez încearcă să ne arate că lupta pentru supraviețuire îi va înrăi pe unii, altora le va scoate la iveală adevărata fire, că în loc să fim predispuși la salvare, tindem spre distrugere și mai mare și că, în numele științei oamenii vor fi dispuși la sacrificarea întregii lumii de se ajunge la asta.
Era oare cu putință să cunoști pe cineva cu adevărat? Putea să distrugă genul acela de cunoaștere, să-ți străpungă inima și să-ți spulbere oasele? În general, oamenii își ascundeau adevărata natură și înțelegea asta, ba chiar o aprecia la un anumit nivel. Inimile nu puteau sângera în văzul tuturor, lacrimile erau mult mai prețioase dacă rămâneau ascunse.
Metropolis. Partea a doua ne poartă când pe uscat, când pe mare, când sub apele întunecate. Ne poartă în buncăre militare unde cenușa toxică de afară pare mai puțin periculoasă decât experimentele secrete de sub pământ. Luptăm pentru a doua oară pentru supraviețuire și unii vor da totul pentru a nu lăsa pe nimeni în urmă. Poate că vom încerca și să unim durerea noastră cu a altcuiva, încercând să ne mai acordăm o șansă chiar și în apocalipsă. Vom încerca să lucrăm ca o echipă și descoperim lucruri neștiute. Apoi…
–Te uiți la mine atât de îngrozită, că mi-e și frică să te întreb dacă ți se pare o idee bună.
–Habar n-am… cred că da?
–Splendid, spune-i și feței tale chestia asta.
…ne refugiem iar pe mare. De pe apele când line, când învolburate, vom descoperi că societatea o ia de la capăt. Ne vindem iar iluzia frumosului ascunzând putregaiul sub iluzia sclipiciului și a minciunii. Luptăm din nou pentru salvarea celor ce, în ciuda deferențelor, au ajuns să facă parte din comunitatea noastră, căpătând noi aliați dar și noi dușmani, precum și infiltrarea dubiilor cum că ce avem ne-ar fi suficient. Apoi, tot cu vești de pe ape pășim….
….în Triunghiul Bermudelor unde plătim ca să nu fim capturați de pirați fiindcă, de ce nu ne-am lupta între noi chiar și la sfârșitul lumii!? Și decoperim noi secrete când de dragul științei dorim să continuăm exterminarea rasei umane. Vom descoperi că suntem, din nou, divizați în tabere, fiecare crezând în știința lui, și vom porni în a opri planurile celuilalt. Ne vom lovi de suferință și mai multă, de drama celor rămași pe uscat, loviți de cenușa toxică și virușii ce au urmat. Ne vom frânge de durerea incapacității de a ajuta și ne vom întări pentru ce urmează.
Dacă am învățat ceva în ultima vreme, e faptul că oamenii au rareori nevoie cu adevărat de lucrurile de care cred că au nevoie pentru a fi fericiți.
De sub ape vom avea când dușmani, când aliați. Vom lupta, vom pierde, vom câștiga, întocmai ca la o loterie. Și la final ne vom întreba: oare ce ne va mai costa? Ne vom atașa de fiecare comunitate din fiecare navă, submarin, buncăr ca, la finalul lecturii, să rămânem a ne întreba ce s-o fi întâmplat cu fiecare. Pe cine vom mai găsi în viață în a treia parte din Metropolis? Vom avea de așteptat până atunci…
Metropolis. Partea a doua este un amalgam de evenimente ce te vor ține în priză nedându-ți șansa unui respiro fără a-ți fi spulberat de o situație nouă de viață și de moarte. Monica Ramirez ne ațăță și mai mult curiozitatea cu această nouă continuare din Metropolis părând a vrea să ne demonstreze că poate și mai mult să ne afunde în mister și curiozitate, creând astfel o distopie de neratat.
Dacă nu ați avut încă șansa de a pune mâna pe această bijuterie distopică, timpul nu este pierdut fiindcă Metropolis este disponibil pe BookForge.ro.
Titlu: Metropolis. Partea a doua
Serie: Metropolis
Autor: Monica Ramirez
Editura: UP
An de publicare: 2023
Număr de pagini: 642
Lectură pentru Suflet 